Ma simt ca pe vremea cand tot ce-mi doream era sa ninga, sa fie iarna, sa ma bucur, sa fiu mereu copil, sa ma joc, sa n-am griji, sa nu cresc niciodata. N-am putut ramane la fel, n-am putut sa n-am vise. Ce om as fi fost fara vise? Si-am visat pana m-am saturat, am visat si-am uitat sa visez numai in somn si m-am trezit ca am devenit ceea ce sunt acum: o femeie. Cu planuri de viitor. O femeie fericita. O femeie pe care pana si eu as putea s-o invidiez, desi eu nu-s si n-am fost niciodata astfel -invidioasa. Am ajuns o femeie in toata regula. Cu bune si cu rele. Am ajuns femeia la care mama visa sa faca din mine. Cred ca sunt o femeie buna, dar sigur am lipsurile mele. Stiu, si-am stiut mereu ca n-am sa pot fi niciodata perfecta. Nu exista femeia perfecta. Exista doar femeia care este si slaba si puternica in acelasi timp, femeia care poate avea tot ce-si doreste , mai putin perfectiunea.
Sunt o femeie. Da, am crescut:) Si cresc in continuare.
Astept sa vina iarna, sa ninga, sa ma intorc la copilarie si-apoi sa-mi amintesc cine sunt: eu - aceeasi dintotdeauna! Daca m-am schimbat m-am schimbat pentru mine.