luni, 24 mai 2010

Fericire!

Cred ca in ultimii ani m-am privat de cateva placeri. Mi-am negat cateva din fericirile vietii. Mi-am negat posibilitatea de a avea tot ce-mi doresc. Am negat tot ce m-ar fi putut face sa zambesc. M-am negat pe mine si i-am negat pe cei din jurul meu. I-am indepartat. Mi-am negat si cateva libertati, printre care si libertatea in sine si m-am incatusat.
Tot am negat. Mi-am negat dreptul la a fi ce-mi doresc cel mai mult din cauza ca am crezut ca cei din jurul meu ma vor uri, ajungand in cele din urma sa ma urarsc EU pe MINE pentru ceea ce devenisem din nu stiu ce motive si din nu stiu ce frici, nici acum.
Negandu-ma pe mine, am negat intreaga lume in care am trait si care s-a invartit in jurul meu.
Tarziu, tarziu mi-am dat seama ca as fi putut avea o viata mai mult decat fericita daca mi-as fi dat voie sa visez numai in somn. Dar nu...

De cateva zile am luat hotararea sa neg doar durerile cele mai mari pe care le-am avut candva si care acum nu le mai simt, poate imi amintesc uneori, cu nostalgie ca a fost un timp in care eu eram...eram altfel decat sunt acum. Si nu ma mai doare nimic.

Am azi, am avut ieri si-o sa am maine tot ce-mi doresc. In fiecare zi ma simt tot mai implinita si multumita de viata asta, de viata mea, de viata noastra impreuna. Iar fericirea, care candva era ceva elementar si poate un pic...optionala...acum sta la baza trezirilor mele, dimineata, cu zambetul pe buze, cu ochii mici privindu-l pe baiatul meu, cum cu somnul in vene si-n respiratie il sarut si-i spun in gand "buna dimineata" si cum ii multumesc ca e el baiatul pe care l-am asteptat, pe care l-am cautat atata vreme. E el. E el...cel de care ziceam ca exista undeva in lume. E el si exista!
Cat despre fericire...a devenit fundamentala cu fiecare clipa trecuta, cu fiecare respiratie de-a noastra. E minunat! Si da, fiecare minut trecut e unul extraordinar si nu pierdut.
Si nu mai neg nimic.

N-am nici un drept sa ma privez de cele mai frumoase intamplari din viata asta, nici prea lunga, nici prea scurta. Suficienta! Suficienta sa-mi plesneasca tamplele de fericire.

miercuri, 19 mai 2010

Despre...in general!

Simt in ultima perioada ca-mi imbin viata de femeie cu rolul de copil si rezulta ceva minunat; mai imbin si putina nervozitate cu rasete nemarginit de isterice si traiesc totul ca si cum n-ar exista un maine pentru nimeni. Sau ac si cum ar exista un maine inzecit de frumos decat aziul de azi care maine va fi..ieri?! Si pun punct si-mi amintesc maine de un azi care e un ieri placut in care m-am dedicat in totalitate mie si-am avut grija de fericirea pe care am avut-o, o am si-o s-o mai am ...pentru totdeauna! Sunt un om simplu cu ganduri simple azi despre ieri si complicate pentru maine si pentru viitorul meu. Ah...viitorul meu. Mi-am dorit mereu sa am un viitor stralucit. Se rezolva! Dar mi-am propus azi sa am un trecut care sa merite sa-l povestesc cuiva care merita sa-l ascule. Sa merite eu sa-mi daruiesc cuintele cuiva care sa merite sa mi le primeasca. Si mi-am adus aminte ca in anul 2 de facultate am gasit pe strada ceva bani...nu mai stiu cati...intr-o dimineata in care ma duceam spre scoala; iar la parcul copiilor un batran cersea -si-am vrut sa-i impart cu el, pentru o clipa mi-a trecut prin cap sa impart banii aia nemunciti cu el; stiu si acum ca am zambit, am scos toti banii din buzunar si i i-am daruit. Pe toti. fara sa ma mai gandesc la imparteala. Nu era fratele meu sa impart cu el- frateste. Si-am mai daruit de atunci.

Azi am primit. Am primit un zambet cald care mi-a atins sufletul si mi-a alungat orice grija. Daca aveam vreuna. Deci, traiti, zambiti, daruiti, daruiti ce aveti voi mai bun, cu masura sau fara si veti avea cele mai mari satisfactii! Ca mine, azi!

Multumesc:)

marți, 18 mai 2010

Sa fac ce-mi doresc cel mai mult? M-as urca intr-un tren, mi-as cumpara numai bilet de dus, mi-as spune drum bun si adio viselor copilaresti si m-as intoarce poate, peste ani, cand dorintele-mi vor fi ruginite, cand pielea nu-mi va mai fi tanara, cand voi zambi de dragul anilor ce au trecut, cand cu riduri si toata tremurand (de emotii si batranete), imi voi putea cladi alte vise pentru libertatea celor ingropate in amintiri. ( 18.08.2009)
------------------------------------------------------------------------------------

Sa fac ce-mi doresc cel mai mult? Mi-as aprinde o tigara, mi-as pune un pahar de Cola, i-as zambi iubitului meu si-as spune tuturor ca regret ca am investit bani si timp in adidasii care stau asezati, ordonat, nu stiu pe unde...si v-as mai spune ca ma bucur ca atunci...n-am avut bani nici macar de bilet de dus! (18.05.2010)

marți, 11 mai 2010

:)

M-am lovit, de-a lungul timpului cu situatii in care nu am stiut cum trebuie sa fiu. Nu stiu cum trebuie sa fiu, sau cum a trebuit sa fiu. Mi-am dat seama, azi mi-am dat seama ca nu trebuie sa fiu nicicum din cum nu sunt de obicei. Trebuie sa fiu eu.
Caci daca raman eu, indiferent de ipostaze, indiferent de cum ar vrea altii sa fiu, n-o sa pierd nimic. Din contra, am numai de castigat.
Si o sa-mi repet in fiecare zi: Daniela, nu fi asa cum n-ai vrea sa fii. Si-mi repet la nesfarsit, pana in ultima clipa, si-o sa fiu cu zambetul pe buze, si-o sa le spun tuturor ca intr-o viata de om, pe langa faptul ca faci cat poti si poti cat vrei...ai cele mai frumoase amintiri numai daca dimineata ii zambesti celui care langa te trezesti, chiar daca el doarme adanc si nu-ti vede zambetul.

Il simte, zambeste in somn si viseaza mai departe!

luni, 3 mai 2010

Amintiri

Mi-am adus aminte azi, involuntar de cele mai grele momente prin care am trecut. Mi-au rasunat in timpan cele mai urate cuvinte care mi s-au spus vreodata, de parca acum le-as fi auzit pentru prima data. Mi-am adus aminte ca intr-un timp gandeam despre oameni ca sunt irationali, ilogici si mai presus de toate egoisti. M-a durut mult sa-mi amintesc toate astea si-am plans in mine cum n-am mai plans niciodata. Departe gandul de a fi tristete sau frustrare, e doar neputinta mea de a-i ierta pe cei care m-au ranit cu un cuvant, o fapta sau o privire.
Si da, nu conteaza binele pe care l-ai facut, conteaza doar cum l-ai facut pe cel de langa tine sa se simta candva, intr-un moment de criza, in viata lui.
Atat. Amintirile sunt bune atunci cand timpul permite gandurilor noastre sa o ia razna. Azi n-am voie ...