marți, 16 iunie 2009

Multumesc Daniela

Fumez. Stiu ca fumatul nu imi face bine, insa fumez. fumul se invarte in juru-mi, ca de fiecare data, insa intr-un alt mod azi -nu ma deranjeaz, nu imi provoaca nici un efect...
Ma simt libera, ma simt asa cum sunt, libertatea imi iasa, pe ochi, pe gura, pe tample. In fiecare zi e un nou inceput, ma trezesc dimineata cu asternutul mototolit sub mine si in zumzetul unei ganganii care m-a enervat toata noaptea -insa vad lumina zilei, razele soarei si zambesc. Sunt mohorata pentru ca m-am trezit insa e o noua zi in care pot sa fac orice imi doresc -sa nu uit de mine, de copilul din mine, de omul matur care stie sau nu stie sa ia decizii, de omul care nu stie ce sa faca din viata lui si din necunoastere lasa totul asa. Asa??? Asa cum, ma intreb eu si se intreaba multi 0ASA 0 ce mai conteaza cum.
E o inabusitoare zi de vara, o seara frumoasa, placuta si o noapte in care o sa stau treaza, cu o casca pe ureche si-o sa vorbesc cu un om pe care nu il cunosc si care probabil va fi suparat pe mine pentru ca raspunsurile pe care i le dau nu sunt pe placul lui - vor fi inca ateva zeci de oameni care se vor gandi la mine si care probabil imi vor plange de mila, in timp ce eu imi voi plange, amar, plictiseala...
imi iubesc viata si-mi iubesc mainile cu care imi scriu gandurile, si ochii cu care pot vedea tot ce-mi dores, si sufletul...si sufletul care mi se bucura de libertate. Pentru ca stiu ca pentru mine si pentru impacarea, simpla impacare cu mine altceva nu mai conteaza - LIBERTATEA de a-mi petrece timpul in ce colt al lumii imi doresc.

Multumesc, mie multumesc pentru ca ma suport!

joi, 4 iunie 2009

Ce dimineata...

Mi-am aprins tigara, prima tigara de dimineata, iar fumul din juru-mi a inceput sa nascoceasca in cele mai vechi amintiri, in cele mai adanci rani. Si-a inceput sa ma doara, inauntru -toata fiinta mea si-am inteles ca nici pauza de-o viata nu-mi av aduce ceea ce imi doresc.Oriunde m-as duce, amintirile se ivesc de dupa fiecare colt si-mi rad in fata ca nu am uitat, ca nu am scapat...si-mi doresc sa fug, sa fug cat mai departe si sa nu ma mai intorc niciodata de unde am plecat. Cu fiecare zi ce trece, ceva imi arata ca iubesc contrariul si ma tot intorc -parca inconstient. Sau para nu. Nici nu mai stiu cand am sperat ultima data, nici nu mai stiu cand am visat ultima data...

Nu mai stiu ce-mi doresc cu adevarat. Nu mai stiu ce vise mi-am promis ca o sa-mi implinesc. Si daca stiu, nu am idee cum sa fac sa mi le implinesc.
"Sa fac tot ce-mi trece prin cap, astfel incat sa fiu fericita si multumita."

...pustie si fara mine...