Ce vremuri...

Ma chinuie visul mereu,
Retaraiesc ce-am trait candva

Ma chinuie sufletul meu,
Aud pasii, dar nu vad omul

Ma chinui lacrima amara,
Rostesc o rugaciune dar nu gasesc credinta(in mine!)

Ma doare ochiul stang de atata plans,
Frunzele se prabusesc la pamant
E toamna mea, cu sau fara vant...

Ma doare tacerea,
Ce-mi biciuie timpanul

Ma doare singuratatea mea,
Si nu ma lasa sa fiu a ta

Ma doare uitarea,
Insa fiecare va merge pe calea sa

Ma doare intreg trupul meu,
Rece, sub tine, de-atatea ori....

Timisoara, 23 octombrie 2006

-in amintirea acelor vremuri in care ma chinuia si un cuvant spus anapoda;
-in amintirea atator sosiri si plecari prin sufletul meu;
-in amintirea zilelor in care ma durea si trecerea unei secunde;
-in amintirea ta, pentru ca nimeni nu stie cine esti tu cu adevarat